CREOFAGÍE s.f. Obișnuință de a se hrăni cu carne. [Pron. cre-o-, gen. -iei. / < fr. créophagie]. Vezi definitia »

ISODONȚÍE s.f. v. izodonție. Vezi definitia »

APOPLEXÍE, apoplexii, s.f. Pierdere bruscă a cunoștinței și a posibilității de mișcare, datorată în special unei hemoragii cerebrale. Vezi definitia »

XIFÍE s.f. Pește răpitor, feroce, din mările tropicale și temperate; pește-cu-spadă. (din fr. xiphias) Vezi definitia »

BISMUTOMANÍE s. f. obicei morbid de a ingera bismut în doze mari. (< fr. bismuthomanie) Vezi definitia »