DISFÁZIC, -Ă adj., s. m. f. (suferind) de disfazie. (< fr. dysphasique) Vezi definitia »

EPISÓDIC, -Ă, episodici, -ce, adj. Care ține de un episod; secundar, întâmplător, incidental. – Din fr. épisodique. Vezi definitia »

FOTOMICROGRÁFIC, -Ă, fotomicrografici, -ce, adj. De microfotografie; microfotografic. – Din fr. photomicrographique. Vezi definitia »

VENÉRIC, -Ă adj. (Despre boli) Care atacă organele sexuale; răspândit prin contact sexual; venerian. [Cf. germ. venerisch < Venus – zeița frumuseții și a iubirii la romani]. Vezi definitia »

ARMÓNIC, -Ă adj. bazat pe principiile armoniei; armonios. ♦ sunete če (și s. f.) = sunete de diferite înălțimi, a căror frecvență reprezintă un multiplu întreg al unei frecvențe fundamentale; oscilație ~ă = oscilație a unei mărimi care variază periodic după anumite legi; (mat.) diviziune ~ă = ansamblu de patru puncte coliniare, din care două împart segmentul celorlalte două în același raport. (< fr. harmonique, lat. harmonicus, gr. harmonikos) Vezi definitia »