zoálă (-le), s. f. – 1. Apă amestecată cu săpun. – 2. Lături, apă murdară. – Var. pl. zoaie, zoi, soi, sing. zoarcă. Sl., cf. bg., rus. zolá „leșie” (Cihac, II, 474; Tiktin). – Der. zoli (var. zoi), vb. (a spăla cu leșie; a spăla prost rufele), din bg. zoljă, rut. zolyty (Candrea); zoit, adj. (spălat prost; murdărit; s. n., spălătură); zoios, adj. (murdar), cf. soios; zolniță, s. f. (cadă, vană; ciubăr), din pol. zolnica (Tiktin); zorcăi, vb. (Mold., a spăla prost). Zoală, s. f. (Trans., Mold., necaz; grijă), cu der. zoli, vb. (a freca, a amesteca; a munci din greu) este fără îndoială, același cuvînt (Tiktin; der. din pol. zola, Cihac, II, 474, nu este posibilă fonetic). Vezi definitia »

ohótă s.f. (reg.) 1. curaj. 2. plăcere, poftă. Vezi definitia »

RENÓNSĂ s. f. (la jocul de cărți) refuz de a da culoarea cerută. (< fr. renonce) Vezi definitia »

OÍȚĂ, oițe, s. f. 1. Diminutiv al lui oaie; oișoară, oițică. 2. (La pl.) Numele a trei plante erbacee: a) plantă cu flori mari, albe sau trandafirii, mătăsoase și cu fructele argintii, păroase (Anemone silvestris); b) plantă cu flori albe pe dinăuntru și trandafirii pe dinafară (Anemone narcissiflora); c) floarea-Paștelui. – Oaie + suf. -iță. Vezi definitia »

REFERÍNȚĂ, referințe, s. f. l. Informație pe care o dă cineva cu privire la situația unei persoane. ♦ P. gener. Informație, lămurire, explicație. 2. Faptul de a raporta un lucru la altul sau o chestiune la alta. ♦ Sistem de referință = a) (Geom.) sistem de coordonate la care se raportează pozițiile figurilor geometrice; b) (Fiz.) grup format de sistemele de coordonate imobile unul față de altul, la care se raportează pozițiile corpurilor sau pozițiile în câmpurile de forță. ♦ (În loc. adj.) De referință = la care te poți referi (2); important. – Din germ. Referenz, fr. référence. Vezi definitia »