PÉTIC, petice, s. n. 1. Fâșie (nu prea mare) tăiată, ruptă sau rămasă dintr-o țesătură, dintr-o bucată de piele, dintr-o hârtie etc.; spec. bucată dintr-un material cu care se repară, prin aplicare și coasere sau lipire, obiecte de stofă, de piele etc. rupte sau găurite. ◊ Expr. Și-a găsit sacul peticul sau cum e sacul, și peticul, se spune despre doi inși asociați care au aceleași cusururi. (A nu se mai ține) petic de petic, (se spune despre) haine foarte zdrențuite. A-și da în petic = a-și da pe față, a-și arăta, fără voie, anumite cusururi. 2. Suprafață mică de teren (cultivabil). 3. P. anal. Bucată, porțiune mică din ceva (în raport cu întregul). Se vede ici-colo câte un petic de zăpadă. [Var.: pétec s. n.] – Cf. lat. pittacium. Vezi definitia »

MONOCINÉTIC, -Ă adj. (Fiz.; despre un fascicul) Format din particule cu aceeași viteză. [< fr. monocinétique]. Vezi definitia »

PLUTÓNIC, -Ă, plutonici, -ce, adj. (Despre roci eruptive și corpurile pe care le alcătuiesc) Care s-a format prin acțiunea vulcanilor în adâncul scoarței terestre. ◊ Rocă plutonică = nume dat rocilor abisale și intrusive. – Din fr. plutonique. Vezi definitia »

LITROMÉTRIC, -Ă, litrometrici, -ce, adj. Care se referă la măsurarea în litri a volumului unui lichid. Vezi definitia »

BIOGENÉTIC, -Ă adj. Referitor la biogeneză. [< fr. biogénétique]. Vezi definitia »