HEPTÓDĂ s. f. tub electronic cu șapte electrozi. (< fr. heptode, germ. Heptode) Vezi definitia »

LITÁRGĂ s. f. oxid de plumb cristalizat, obținut prin trecerea unui curent de aer peste plumb topit. (< fr. litharge) Vezi definitia »

PERILARINGÍTĂ s. f. inflamație în jurul laringelui. (< fr. périlaryngite) Vezi definitia »

iúdă (iúde), s. f. – 1. Cămătar. – 2. Om trădător, fățarnic, prefăcut. – 3. Om fără milă. – 4. Duh rău. – 5. (Arg.) Agent, curcan. – 6. Vînt. – 7. Copaci doborîți de vînt. De la Iuda (Tagliavini, Arch. Rom., XII, 184; DAR). Cihac, II, 152, explică sensul 7 din sl. judŭ „membru”, care nu pare clar. Ar putea fi mai curînd o extindere a sensului 6, care se explică, la rîndul lui, printr-o confuzie cu iugă, s. f. (vînt de sud), din bg., sb. jug. – Der. iudalîc, s. n. (Arg., trădare; misiunea agentului de poliție); iudi, vb. (a ademeni, a seduce, a face să păcătuiască), cf. Iordan, BL, IX, 65 (după DAR, în legătură cu rut. juditi). Vezi definitia »

DIASCÉVĂ s.f. Corectare pe care trebuiau s-o facă dramaturgii greci operelor lor nepremiate pentru a le prezenta la un nou concurs. [< fr. diascève, cf. gr. diaskeue]. Vezi definitia »