MOȚOGÁNCĂ, moțogance, s. f. (Reg.) Româncă din Munții Apuseni; moață. – Moțogan + suf. -că. Vezi definitia »

DESINÉNȚĂ s. f. element gramatical care se adaugă la sfârșitul unui cuvânt pentru a constitui o formă de conjugare (la verb) sau declinare (la substantiv, adjectiv). (< fr. désinence) Vezi definitia »

SÚCĂ s. f. (Reg.) Capriciu, toană, nărav. – Magh. szokás „obicei”. Vezi definitia »

ARMĂTÚRĂ, armături, s. f. 1. Totalitatea barelor metalice prinse între ele care întăresc o construcție (de beton armat). ♦ Construcție care susține o galerie subterană. 2. Totalitatea pieselor metalice ale unei instalații alcătuite din țevi sau conducte. 3. Totalitatea aparatelor și dispozitivelor de comandă, de control, de siguranță etc., montate la o instalație, la o mașină etc. ♦ Ansamblul conductoarelor unui condensator electric. ♦ Înveliș protector al unui cablu electric. 4. (Biol.; în sintagma) Armătură bucală = totalitatea pieselor anatomice care alcătuiesc aparatul bucal al insectelor și crustaceelor. – Din fr. armature, lat. armatura (după armă). Vezi definitia »

CELTÍSTICĂ s. f. studiul civilizației și culturii celților. (< celt + -istică) Vezi definitia »