IDIOSINCRAZIE Termen preluat din vechea teorie umorala si insemnand initial o constitutie particulara a unui individ, datorita unui anumit amestec al umorilor fundamentale. A fost utilizat apoi pentru a desemna reactivitatea patologica a unei persoane fata de diverse substante (alimente, medicamente, polen,etc.) care nu provoaca nici o reactie suparatoare la majoritatea indivizilor. Astazi, fiind cunoscut ca este vorba de reactii alergice, termenul a iesit din uz. Idiosincrazie psihica – repulsie nemotivata fata de obiecte, persoane, fenomene din mediul inconjurator. Vezi definitia »

BRODERÍE s. f. 1. artă a decorării unei țesături cu motive ornamentale cusute în relief cu fire din diferite materiale; compoziția ornamentală însăși. ◊ (p. ext.) ornamentație fină. 2. (muz.) ornament melodic realizat prin alternarea unei note dintr-un acord cu cea superioară sau inferioară, depărtată cu un (semi)ton. (< fr. broderie) Vezi definitia »

RADIOESTEZÍE s. f. facultate a unor persoane de a percepe radiațiile electromagnetice emise de anumite corpuri. (după fr. radiesthésie) Vezi definitia »

ISCHIALGÍE s.f. Nevralgie sciatică. [Pron. -schi-al-, gen. -iei. / < fr. ischialgie, cf. gr. ischion – șold, algos – durere]. Vezi definitia »

ADJUDECÁȚIE s. f. adjudecare. (< fr. adjudication, lat. adiudicatio) Vezi definitia »