Definita cuvantului obstacol
OBSTÁCOL, obstacole, s. n. 1. Piedică, stavilă care închide drumul, care oprește vederea, trecerea etc. ♦ Fig. Ceea ce împiedică săvârșirea unei acțiuni; greutate, dificultate; opoziție. 2. (Sport) Piedică naturală sau amenajată care mărește dificultatea parcurgerii unui traseu, utilizată în atletism, hipism, ciclocros, motocros etc. [Var.: obstácul s. n.] – Din fr. obstacle, lat. obstaculum, it. obstacolo.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu obstacol
NUCLEÓL s.m. Corpuscul care se găsește în nucleul celulelor. [Pron. -cle-ol. / < fr. nucléole]. Vezi definitia »
SÉCOL s. n. 1. interval de timp de o sută de ani; veac. ◊ (fam.) perioadă de timp foarte lungă; (p. ext.) veșnicie. 2. epocă istorică dominată de un eveniment de seamă, de o personalitate excepțională. (< lat. saeculum, it. secolo) Vezi definitia »
AXEROFTÓL s. n. vitamina A. (< fr. axerophtol) Vezi definitia »
URCEÓL s.n. Organ în formă de urcior, de sac, cum este caliciul la unele plante. [Pron. -ce-ol. / < fr. urcéole, cf. lat. urceolus – urcior]. Vezi definitia »
VELOBÓL s.n. Joc cu mingea, care se practică pe biciclete de construcție specială, golurile marcându-se cu roata bicicletei. [Cf. engl. veloball, fr. vélobol]. Vezi definitia »