Definita cuvantului anomalie
ANOMALÍE s.f. Stare a celui anormal; abatere de la o regulă, de la o normă. ♦ Defect grav, meteahnă, beteșug. [Gen. -iei. / cf. fr. anomalie, it. anomalia, lat., gr. anomalia].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu anomalie
ORTOFONÍE s. f. pronunțare considerată corectă și normală conform tuturor normelor lingvistice ale unei limbi. (< fr. orthophonie) Vezi definitia »
BRÓNHIE s.f. Fiecare dintre cele două canale cartilaginoase în care se împarte traheea-arteră. [Gen. -iei. / < it. bronchi, cf. lat. bronchia, gr. bronchos – trahee]. Vezi definitia »
Muie, a da sloboz, a da muie a merge la tarfe si a a muie, a umple gura cu muie muie, i-a dat sloboz, ma doare-n pula Vezi definitia »
HIPOMETRÍE s. f. ramură a zootehniei care se ocupă cu clasificarea cailor după anumiți indici măsurabili. (< fr. hippométrie) Vezi definitia »
amfimixie s.f.Tip de inmultire in care zigotul se formeaza dupa unirea gametilor de sex contrar.-Din fr.amphimixie. Vezi definitia »