PRÁCTICĂ s.f. 1. Activitatea oamenilor îndreptată spre crearea condițiilor necesare existenței și dezvoltării societății, în primul rând procesul producției materiale. ♦ Aplicare și verificare pe teren a cunoștințelor teoretice dobândite într-un domeniu oarecare. 2. Ansamblu de metode și de procedee aplicate și verificate efectiv. 3. Experiență, rutină. 4. Exercitarea unei profesiuni; profesare. [Pl. -ci. / cf. germ. Praktik, fr. pratique < lat. practicus, gr. praktikos]. Vezi definitia »

DIÉTĂ¹, diete, s. f. Regim alimentar special, recomandat în caz de boală, pentru păstrarea sănătății, scăderea greutății corporale etc. [Pr.: di-e-] – Din fr. diète. Vezi definitia »

REZERPÍNĂ s. f. alcaloid dintr-o plantă exotică, sedativ și hipotensiv. (< fr. réserpine) Vezi definitia »

DISAMÁRĂ s. f. fruct uscat indehiscent, din două samare unite. (< fr. disamare) Vezi definitia »

crétă (créte), s. f. – Obiect folosit la scrisul pe tablă, fabricat din sulfat de calciu. – Var. (înv.) crită, (Mold.) cridă. Lat. creta (sec. XIX), var. prin intermediul pol. krijda. Vezi definitia »