podăríță, podăríțe, s.f. (înv.) 1. podăreasă, soția podarului. 2. femeie care avea în pază un pod sau care conducea un pod umblător. Vezi definitia »

ELECTROVALÉNȚĂ s.f. Legătură chimică rezultată prin deplasarea unui electron de la un atom la altul. [Cf. fr. électrovalence]. Vezi definitia »

MAȘINÚȚĂ, mașinuțe, s. f. Diminutiv al lui mașină; automobil mic. – Mașină + suf. -uță. Vezi definitia »

COAFÉZĂ, coafeze, s. f. Femeie care are meseria de a coafa. – Din fr. coiffeuse. Vezi definitia »

TELEGRÁMĂ s.f. Comunicare transmisă cu ajutorul telegrafului sau prin alt mijloc (telefon, etc.); formular pe care este transcrisă această comunicare. [< fr. télégramme, cf. germ. Telegramm < gr. tele – departe, gramme – scriere]. Vezi definitia »