Definita cuvantului obstrucție
OBSTRÚCȚIE, obstrucții, s. f. 1. (Med.) Astupare a lumenului unui organ tubular (trahee, bronhie, intestin, ureter etc.) ca urmare a unui proces, a unui obstacol situat în interiorul organului sau a unei compresiuni exagerate exercitate din afară; ocluzie, obliterare, obliterație. ◊ Obstrucție intestinală = ocluzie intestinală. 2. Tactică folosită în unele parlamente pentru a împiedica, prin prelungirea artificială a discuțiilor, desfășurarea unei dezbateri, a unei acțiuni, a unui proces sau luarea unei hotărâri; p. ext. opoziție înverșunată. ♦ Act nereglementar comis în unele discipline sportive (fotbal, handbal etc.), prin care un apărător încearcă să împiedice pe atacantul advers să ajungă mingea, fără ca el însuși să încerce sa o joace. ♦ Acțiune nereglementară prin care un boxer încearcă să-și împiedice adversarul să lovească. – Din fr. obstruction, lat. obstructio.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu obstrucție
AUTOSTÁȚIE s.f. 1. Stație de autobuze. 2. Stație de întreținere a vehiculelor automobile. [Et. incertă]. Vezi definitia »
IMPERFORÁȚIE s. f. (Anat.) Lipsă a orificiului natural al unui organ. – Din fr. imperforation. Vezi definitia »
EDENTÁȚIE s.f. Lipsă (totală sau parțială) a dinților. [După fr. édenter]. Vezi definitia »
BIOGRAFÍE, biografii, s. f. Expunere (scrisă și comentată) a vieții unei persoane. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. biographie. Vezi definitia »
ETEROINFÉCȚIE s. f. boală infecțioasă datorată introducerii în organism a unor germeni provenind din exterior. (< fr. hétéro-infection) Vezi definitia »