ZID, ziduri, s. n. Element de construcție vertical sau puțin înclinat, cu grosime (relativ) mică în raport cu celelalte dimensiuni, executat din cărămizi, din blocuri de piatră etc., așezate ordonat unele peste altele (și legate printr-un liant), sau din beton, destinat să limiteze, să separe sau să izoleze un spațiu ori să susțină alte elemente de construcție, alcătuind un perete, o îngrădire, o fortificație etc. ◊ Loc. adv. Între (cele patru) ziduri = în interiorul unei clădiri. ◊ Expr. A face zid împrejurul cuiva = a înconjura pe cineva din toate părțile pentru a-l apăra; a se solidariza cu cineva, a se uni în jurul cuiva în susținerea unei cauze. ◊ Zid sonic = barieră imaginară referitoare la depășirea vitezei sunetului. – Din sl. zidŭ. Vezi definitia »

PEROXÍD s. m. oxid suprasaturat cu oxigen. (< fr. peroxyde) Vezi definitia »

FRIGÍD, -Ă adj. 1. rece; (despre plante) care crește în regiunile răcoroase. 2. care suferă de frigiditate. (< fr. frigide, lat. frigidus) Vezi definitia »

BOLÍD s.m. Meteorit care se aprinde când trece prin atmosferă. ♦ (Fig.) Obiect, proiectil, vehicul etc. care se deplasează cu mare viteză. [< fr. bolide, cf. gr. bolis – obiect azvârlit]. Vezi definitia »

STEROÍD s. m. substanță organică din sterol, baza multor hormoni și acizi biliari, cu variate acțiuni biologice. (< fr. stéroïde) Vezi definitia »