poróinic (poróinici), s. m. – Specie de orhidee (Orchis speciosa, Orchis fusca). – Var. porănic(i), poranic(i), puroinic. Probabil din sl. pora „forță” cu suf. -nic (Cihac, II, 299), datorită întrebuințării tuberculilor săi ca fortificant, cf. salep; v. și poară, porav. Der. din bg. poroi „torent” (Conev 45) sau din roi (Scriban) este improbabilă. Formele cuvîntului arată o apropiere de roi și puroi. Vezi definitia »

TRIÁSIC, -Ă, triasici, -ce, s. n., adj. 1. S. n. Prima perioadă a erei mezozoice, caracterizată printr-o floră în care predomină gimnospermele și printr-o faună în care apar belemniții, unii coralieri și noi reptile. 2. Adj. Care aparține triasicului (1), privitor la triasic. [Pr.: tri-a-] – Din fr. triasique. Vezi definitia »

álnic (álnică), adj. – (Înv., Trans.) Înșelător, viclean. Sb. jalnik (Drăganu, Dacor., VI, 246). Înainte, DAR indicase mag. álnok, al cărui fonetism nu este satisfăcător. Vezi definitia »

SILÁBIC, -Ă, silabici, -ce, adj. Care ține de silabe, privitor la silabe; alcătuit din silabe. ◊ Scriere silabică (sau cu caracter silabic) = scriere în care semnele nu reprezintă sunete, ci silabe. Versificație silabică = versificație bazată pe numărul silabelor, independent de locul accentelor. – Din fr. syllabique, lat. syllabicus. Vezi definitia »

LARINGOSCÓPIC, -Ă, laringoscopici, -ce, adj. Referitor la laringoscop, de laringoscop. – Din fr. laryngoscopique. Vezi definitia »