PSIHOLOGÍSM s. n. tendința de a interpreta fenomenele sociale, arta, morala, religia și alte forme ale conștiinței sociale prin factorul psihologic; exagerare a importanței factorului psihologic în literatură. ♦ ~ lingvistic = curent în Rusia, după care unicul obiect de studiu al lingvisticii ar trebui să fie actul individual al vorbirii, conceput ca un proces psihic, fără nici o legătură cu viața socială. (< fr. psychologisme) Vezi definitia »

NEOVITALÍSM s. n. curent idealist în biologie care pretinde a se deosebi principial de vitalism, înlocuind vechea „forță vitală” cu noțiuni noi. (< fr. néo-vitalisme) Vezi definitia »

SENZUALÍSM s. n. 1. Doctrină filozofică bazată pe recunoașterea senzației ca singura sursă a cunoștințelor noastre despre lume. 2. Înclinare spre plăcerile simțurilor; erotism. [Pr.: -zu-a-] – Din fr. sensualisme. Vezi definitia »

EROTÍSM s.n. Caracter erotic. ♦ (Med.) Dragoste maladivă; senzualism. [Cf. fr. érotisme]. Vezi definitia »

PROSTATÍSM s. n. ansamblu de accidente determinate de hipertrofia prostatei. (< fr. prostatisme) Vezi definitia »