PROSILOGÍSM s. n. silogism dintr-un polisilogism a cărui concluzie servește ca premisă a silogismului următor (episilogism). (< fr. prosyllogisme) Vezi definitia »

QUAKERÍSM s. n. Doctrina pacifistă și austeră a quakerilor bazată pe teama de a doua venire a lui Mesia. [Pr.: cuei-că-] – Din engl. Quakerism, fr. quakérisme. Vezi definitia »

FUNCȚIONALÍSM s. n. 1. curent de gândire care studiază faptele sociale și de cultură în totalitatea lor și în interrelațiile acestora, urmărindu-se aspectele funcționale în întreaga lor complexitate. 2. direcție de cercetare în științele exacte, ca și în cele umaniste, care consideră obiectul lor de studiu în calitatea lui de sistem, ale cărui elemente alcătuitoare se condiționează reciproc. ◊ (lingv.) teorie care acordă funcțiilor o importanță deosebită pentru descrierea limbilor. 3. direcție în arhitectura contemporană care cere ca forma unui material de construcție să fie determinat de destinația acestuia. (< fr. fonctionnalisme) Vezi definitia »

FUNCȚIONALÍSM s.n. Curent în arhitectura contemporană care cere ca într-o construcție să se vadă corespondența dintre aceasta și procesele de producție sau de viață care se desfășoară în cadrul ei. [Pron. -ți-o-. / cf. it. funzionalismo, germ. Funktionalismus, fr. fonctionnalisme]. Vezi definitia »

ANEMOTROPÍSM s. n. aerotropism. (< fr. anémotropisme) Vezi definitia »