TAOÍSM s. n. Curent în filozofia chineză veche bazat pe acțiunea de tao „drum, cale”, înțeleasă ca ordine universală, proprie fenomenelor naturii, vieții sociale și gândirii omenești; religie chineză care a existat până în sec. XVII și care a avut la bază această concepție. [Pr.: ta-o-ism. – Var.: daoísm s. n.] – Din fr. taoïsme. Vezi definitia »

COMENSALÍSM s.n. v. comensualism. Vezi definitia »

PERISTALTÍSM s.n. Ansamblul mișcărilor peristaltice. [< fr. péristaltisme]. Vezi definitia »

ANATOCÍSM s. n. Capitalizarea dobânzii unei sume dată cu împrumut; dobândă la dobândă. – Fr. anatocisme. Vezi definitia »

ELECTROTRAUMATÍSM s. n. electrocutare. (< fr. électrotraumatisme) Vezi definitia »