CARÉTĂ, carete, s. f. Trăsură închisă, cu patru roți. [Var.: (reg.) carâtă s. f.] – Din rus. kareta. Vezi definitia »

ZNÁMĂ, známe, s. f. (Var.) Snamă. (cf. snamă) Vezi definitia »

ENCEFALOMIELÍTĂ s. f. inflamație a creierului și a măduvei spinării. (< fr. encéphalomyélite) Vezi definitia »

ECHIVALÉNȚĂ s. f. 1. însușire a tot ceea ce este echivalent; egalitate de valoare, de semnificație etc. 2. (log.) relație între două enunțuri sau judecăți care sunt adevărate sau false împreună. 3. (mat.) relație simetrică, reflexivă și tranzitivă între elementele unei mulțimi. 4. simptom care substituie un altul obișnuit pentru o anumită boală. ◊ manifestare patologică la epileptici, care înlocuiește crizele propriu-zise. (< fr. équivalence) Vezi definitia »

LÓNJĂ s.f. (Sport) Piesă mobilă ajutătoare, folosită la învățarea unor mișcări acrobatice în gimnastică, sărituri în apă etc. [< fr. longe]. Vezi definitia »