horeálă, horéli, s.f. (reg.) strânsul sau risipitul fânului în hore (poloage). Vezi definitia »

GRÚPĂ s. f. 1. mic colectiv de oameni subordonați unor forme organizatorice mai largi. ◊ (mil.) cea mai mică subunitate de instrucție și luptă. ◊ unitate administrativă dintr-o întreprindere sau instituție, bazată pe specializare, pe diviziunea muncii. 2. subdiviziune în științele naturii, din elemente care prezintă caractere comune. ◊ (chim.) fiecare dintre cele nouă subîmpărțiri ale sistemului periodic, cuprinzând elemente cu proprietăți asemănătoare. ♦ ~ sangvină = fiecare dintre cele patru categorii în care se poate clasifica sângele, după însușirile antigenice condiționate genetic. 3. subdiviziune în cadrul sistemului morfologic cuprinzând elemente cu trăsături comune. 4. totalitatea depozitelor sedimentare formate în timpul unei ere geologice. (< fr. groupe) Vezi definitia »

știoaflă, știoafle s. f. 1. prostituată de cea mai joasă speță. 2. femeie decăzută. Vezi definitia »

schirculíță, schirculíțe, s.f. (reg.) nume de plantă. Vezi definitia »

MÚLĂ s. f. mulaj; (p. ext.) tipar, formă (în croitorie). (< fr. moule) Vezi definitia »