grădínă (grădíni), s. f. – Suprafață de teren arabil pe care se cultivă legume, flori sau pomi fructiferi. – Mr., megl. gărdină. Bg., sb. gradina (Cihac, II, 115; Meyer 119; DAR), cf. gard, și alb. gradinë. – Der. grădinar, s. m. (persoană care se ocupă de cultivarea unei grădini), cf. bg. gradinar (Conev 76), sb. gradinarĭ; grădinăreasă (var. grădinăriță), s. f. (femeie care se ocupă de cultivarea unei grădini; soție de grădinar); grădinăresc, adj. (de grădină); grădinări, vb. (a cultiva sau a îngriji grădini); grădinărie, s. f. (horticultură); grădinărit, s. n. (horticultură). Vezi definitia »

REACTÁNȚĂ, reactanțe, s. f. 1. Mărime caracteristică circuitelor electrice care lucrează în flux de curent alternativ și care conțin ca elemente reactive bobine sau condensatoare. 2. Bobină electrică a cărei reactanță (1) este sensibilă. [Pr.: re-ac-] – Din engl. reactance, fr. réactance. Vezi definitia »

NĂGÁRĂ s. f. 1. Plantă erbacee din familia gramineelor, caracteristică vegetației din stepe, cu paiul înalt, frunzele înguste și spicul cu fire lungi și aspre (Stipa capillata). 2. (Reg.) Colilie. 3. (Rar) Neghină. [Var.: negáră s. f.] – Et. nec. Vezi definitia »

PLUVIOGRÁMĂ, pluviograme, s. f. (Met.) Diagramă obținută la pluviograf. [Pr.: -vi-o-] – Din fr. pluviogramme. Vezi definitia »

ANASTOMÓZĂ, anastomoze, s. f. Comunicație naturală sau artificială (chirurgicală) între două vase sanguine, între două organe cavitare etc.; p. ext. trecerea fibrelor nervoase de la un nerv la altul. – Din fr. anastomose. Vezi definitia »