MAURÉSC, -Ă, maurești, adj. (Rar) Maur (2). [Pr.: ma-u-] – Din fr. mauresque. Vezi definitia »

STAROSTÉSC adj. v. ORT¹. (Înv. și pop.) Monedă de valoare mică, reprezentând a patra parte dintr-un leu vechi (sau dintr-un taler). ◊ Ortul starostesc (sau vătășesc) = taxă specială în Moldova (sau, respectiv, în Țara Românească) plătită unui staroste pentru vinul adus la vânzare în târguri. [DEX '98] Vezi definitia »

CERCHEZÉSC, -EÁSCĂ, cerchezești, adj. (Rar) Cerchez. (2). – Cerchez + suf. -esc. Vezi definitia »

TUDÉSC, -Ă adj. 1. (vechi) german. ◊ (s. f.) limbă vorbită de germani în evul mediu. 2. primitiv, grosolan. (< fr. tudesque) Vezi definitia »

centauresc, -ească, centaurești adj. (intl.) de proveniență străină. Vezi definitia »