EMPIRIOCRÍTIC, -Ă adj., s. m. f. (adept) al empiriocriticismului. (< rus. empiriokritik) Vezi definitia »

ELECTRODINÁMIC, -Ă, electrodinamici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Referitor la stările și la fenomenele legate de prezența câmpului electromagnetic variabil în timp; referitor la acțiunile care se exercită între conductoarele parcurse de curenții electrici; care aparține acestor stări, fenomene și acțiuni. ♦ (Despre instrumente de măsură) Bazat pe interacțiunea dintre două bobine parcurse de curent electric. 2. S. f. Ramură a fizicii care se ocupă cu studiul proprietăților electrice și magnetice ale materiei. – Din fr. électrodynamique. Vezi definitia »

SIC² interj. v. sâc. Vezi definitia »

ORGANOMETÁLIC, -Ă adj. (despre compuși) care conține radicali carbonați uniți cu un metal. (< fr. organométallique) Vezi definitia »

PÍTIC adj. pl. jocuri ~ce = jocuri care aveau loc din patru în patru ani la Delfi, în Grecia, în cinstea zeului Apolo. (< fr. /jeux/ pythiques) Vezi definitia »