VERTÉBRĂ, vertebre, s. f. Fiecare dintre oasele scurte, în formă de inel, care formează împreună coloana vertebrală la om și la animalele vertebrate și în care se află măduva spinării. – din fr. vertèbre, lat. vertebra. Vezi definitia »

TOLOÁCĂ, toloace, s. f. (Reg.) 1. Pământ lăsat necultivat pentru ca să se odihnească. ♦ Pășune, izlaz comunal pentru vite. 2. Teren liber neîngrădit, între case sau la marginea satului. – Din ucr. toloka. Vezi definitia »

ZĂPĂITÚRĂ, zăpăituri, s. f. (Reg.) Zăpăit. [Pr.: -pă-i-] – Zăpăi + suf. -tură. Vezi definitia »

trómbă (-be), s. f. – 1. Trompetă. – 2. Vîrtej, tub de ventilație a vapoarelor. Ngr. τρόμπα. Eset dubletul lui trompă, s. f. (canal interior; trompetă; Arg., nas), din fr. trompe; der. trompetă (mr. trumbetă), s. f., din fr. trompette (mr. din it. trombetta › ngr. τρουμπέτα); trompet (var. trompetaș), s. m. (trompetist). Vezi definitia »

OOGENÉZĂ s.f. Formarea ovulului animal; ovogeneză. [< fr. oogenèse, cf. gr. oon – ou, genesis – naștere]. Vezi definitia »