FONDAMÉNT s.n. v. fundament. Vezi definitia »

neperformánt adj. m., pl. neperformánți; f. neperformántă, pl. neperformánte Vezi definitia »

DEVIÁNT, -Ă adj. (Despre oameni) Care are o conduită de devianță. [Pron. -vi-ant. / < fr. déviant]. Vezi definitia »

LOCOTENÉNT s.m. 1. Locțiitor. ♦ Comandant ajutor al unei mari unități din armata Romei antice. 2. Grad militar imediat superior gradului de sublocotenent; ofițer care are acest grad. ◊ Locotenent-major = grad de ofițer imediat superior locotenentului; locotenent-colonel = grad de ofițer imediat superior maiorului; (în trecut) locotenent-comandor = grad de ofițer din aviație sau marină, echivalent cu acela de maior din armata de uscat; cel care purta acest grad. [Cf. it. luogotenente, fr. lieutenant, lat. locum tenens]. Vezi definitia »

ISTORIZÁNT, -Ă adj. care consideră istoria ca pe o disciplină particulară supusă propriilor ei legi, studiul limitându-se la descrierea evenimentelor și la condițiile înlănțuirii lor. (< fr. historisant) Vezi definitia »