ADITÍV, -Ă adj. (Mat.) Referitor la operația de adunare. ♦ (Fiz.; despre o proprietate, un efect) Care este exprimat printr-o mărime fizică ale cărei valori se însumează algebric. // s.m. Substanță care se adaugă la un ulei mineral sau la prepararea betoanelor pentru a le ameliora proprietățile. [< fr. additif]. Vezi definitia »

USCĂȚÍV, -Ă, uscățivi, -e, adj. (Despre ființe sau părți ale corpului lor) Slab, uscat, costeliv. – Uscat² + suf. -iv. Vezi definitia »

ADAPTÍV, -Ă, adaptivi, -e, adj. Care se poate adapta. – Adapta + suf. -iv. Vezi definitia »

TRANSPOZITÍV, -Ă, transpozitivi, -e, adj. (Despre limbi) Care nu are o topică fixă, raporturile sintactice fiind exprimate prin terminațiile cuvintelor. – Din fr. [langues] transpositives. Vezi definitia »

DECONGESTÍV, -Ă, decongestivi, -e, adj., s. n. (Medicament) care decongestioneză. – Din fr. décongestif. Vezi definitia »