ABSENTEÍSM s.n. 1. Exploatare a pământului pe care o făcea proprietarul printr-un intermediar, el ținându-se departe de proprietatea sa. 2. (Psih.) Lipsă de asiduitate în muncă; comportament al celui care este adesea absent. [< fr. absentéisme]. Vezi definitia »

MONOTELÍSM s. n. (Rar) Doctrină religioasă care susține că Isus Cristos a întruchipat două naturi, una divină și una umană, dar o singură voință, cea divină. – Din fr. monothélisme. Vezi definitia »

HELIOCENTRÍSM s. n. concepție fundamentată de Copernic, potrivit căreia Soarele se află în centrul sistemului nostru planetar, iar Pământul și celelalte planete se învârtesc în jurul lui; sistem heliocentric. (< fr. héliocentrisme) Vezi definitia »

NAZIFASCÍSM s. n. uniune între nazismul german și fascismul italian, în ultima parte a celui de-al doilea război mondial. (< it. nazifascismo) Vezi definitia »

CARTÍSM s. n. Mișcare a muncitorilor englezi, desfășurată în deceniile 4 și 5 ale sec. XIX, cu scopul de a obține satisfacerea unor revendicări economice și politice. – Din engl. Chartism, fr. chartisme. Vezi definitia »