DISPÚS, -Ă adj. aflat într-o stare sufletească potrivită pentru a face un lucru. ♦ a fi bine ~ = a avea bună dispoziție, a fi vesel.; (fig.) a fi ușor amețit de băutură; a fi prost ~ = a fi indispus. (< dispune) Vezi definitia »

ABSTRÚS, -Ă adj. (Rar) Neclar, confuz, încurcat; abscons. [Cf. fr. abstrus, lat. abstrusus]. Vezi definitia »

BÁMBUS (‹ germ.) s. m. Specii de plante exotice arborescente din genul Bambusa, familia gramineeelor, cu tulpini drepte, cilindrice, înalte pînă la 25 m, foarte rezistente, folosite ca material de construcție. Vezi definitia »

COMPÚS, -Ă adj. Format din mai multe elemente. ♦ (Gram.) Timp compus = timp format cu ajutorul verbelor auxiliare. // s.m. Substanță chimică obținută prin unirea mai multor elemente diferite. [< compune]. Vezi definitia »

BELENUS, una din cele mai răspîndite și venerate zeități celtice păgîne. Asociat cu păstoritul și celebrat prin serbări ale focului, ținute la 1 mai, cînd vitele erau purificate și astfel protejate de foc. Vezi definitia »