a nu-și vedea capul de treabă expr. a fi foarte ocupat. Vezi definitia »

AMBIÁNȚĂ, ambianțe, s. f. Mediu material, social sau moral în care trăiește cineva sau în care se află ceva; climat (2). [Pr.: -bi-an-] – Din fr. ambiance. Vezi definitia »

AN-LUMÍNĂ s. m. Unitatea de măsură astronomică egală cu distanța parcursă de lumină într-un an tropic, adică 9.460 miliarde km. Vezi definitia »

ECHIPOLÉNȚĂ s. f. (Rar) Egalitate de forțe, de puteri. ♦ (Log.) Echivalență. – Din fr. équipollence. Vezi definitia »

zăbávă (zăbắvi), s. f. – întîrziere, încetineală, răgaz. Sl. (bg., sb., sl., rus.) zabava (Miklosich, Slaw. Elem., 22; Cihac, II, 467). – Der. zăbavnic, adj. (încet, greoi), din sl. zabavinŭ cu suf. -nic, cf. bg., rus. zabavnik; zăbovi (var. zăbăvi), vb. (a întîrzia, a tărăgăna, a amîna, a tîndăli, a lucra de mîntuială, a se ocupa, a-și pierde vremea; a se întreține), megl. zăbovés, din sl. zabaviti, bg. zabavjam (o în loc de a datorită labialei anterioare, cf. poposi); zăboveală, s. f. (întîrziere, încetineală); zăbovitor, adj. (încet, greoi). Vezi definitia »