OMOFÓNIC, -Ă, omofonici, -ce, adj. Care se referă la omofonie, care ține de omofonie. – Omofon + suf. -ic. Vezi definitia »

PROPEDEÚTIC, -Ă I. adj. referitor la propedeutică. II. s. f. 1. disciplină care constituie o introducere în studiul unei alte discipline. 2. (în unele țări) ciclu preparator (de un an) la treapta de învățământ superior. 3. ramură a medicinei la învățământul pregătitor clinic. (< fr. propédeutique, /II/ germ. Propädeutik) Vezi definitia »

CAZÍC, cazici, s. m. Țăruș de lemn (având la capăt un inel de oțel), care se introduce în pământ, pe malul unei ape, pentru legarea ambarcațiilor. – Et. nec. Vezi definitia »

PSIHOSOMÁTIC, -Ă I. adj. referitor la psihosomatică; somatopsihic. II. s. f. orientare în medicină care explică maladiile fizice, tulburările morbide ca răsunet somatic al unor disfuncții sau a unor cauze extreme stresante. (< fr. psychosomatique) Vezi definitia »

nóric, nórici, s.m. (înv.) sloven, noricean. Vezi definitia »