EC- elem. „În afară de”. (din fr. ec-, cf. gr. ek = în afară) Vezi definitia »

NEOGRÉC, -EÁCĂ, neogreci, -ce, adj. 1. (În sintagma) Limba neogreacă (și substantivat, f.) = limba greacă din perioada modernă, începând din sec. XVI până în zilele noastre; greaca modernă. 2. Care se referă la limba neogreacă (1), care ține de limba neogreacă, propriu limbii neogrecești sau, p. ext., poporului grec modern sau Greciei moderne; neogrecesc. Influența neogreacă. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néo-grec. Vezi definitia »

smreádec adj. (înv.; despre păr) creț. Vezi definitia »

varéc (algă) s. n. Vezi definitia »

AVANTBÉC, avantbecuri, s. n. Parte a unui picior de pod situată către punctul de unde curge apa, amenajată special pentru a-l proteja împotriva presiunii apei și a corpurilor transportate de ea. [Var.: avanbéc s. n.] – Din fr. avant-bec. Vezi definitia »