ORZOÁICĂ s. f. Specie de orz al cărei spic este format numai din două rânduri de boabe, mai bogate în amidon decât ale orzului și folosite la fabricarea berii; orzoaie (Hordeum distichon). ◊ Compus: orzoiacă-de-baltă = plantă erbacee care crește în apele stătătoare sau lin-curgătoare, cu frunze liniare îngrămădite la baza tulpinii și cu flori mici, albe-verzui (Vallisneria spiralis). – Orz + suf. -oaică. Vezi definitia »

CHITÍNĂ s. f. Substanță organică asemănătoare cu celuloza, care formează partea scheletică din tegumentele insectelor. – Din fr. chitine. Vezi definitia »

jupitúră, jupitúri, s.f. (reg.) 1. jupuitură, belitură, cojitură. 2. cal bătrân și neputincios. 3. frecătură a pielii, julitură. Vezi definitia »

GANGRÉNĂ s. f. v. cangrenă. Vezi definitia »

CLEÁMPĂ s. f. v. clampă. Vezi definitia »