COGNITÍV, -Ă adj. Relativ la cunoaștere. [Cf. fr. cognitif]. Vezi definitia »

TENSIOACTÍV, -Ă, tensioactivi, -e, adj. (Chim.; despre unele substanțe) Care poate modifica tensiunea superficială a unui lichid. [Pr.: -si-o-] – Din fr. ténsio-actif, engl. tensioactive. Vezi definitia »

OM NAIV balamut, băiat de băiat, băltăreț, blambete, bleahă, bleg, boblete, bolovan, botanist, bourar, brânzoi, budală, bulache, Bulă, cajbec, candelist, caracudă, cască, cârnat, cârțan, ceacâr, cealapatiu, ciuflex, clift de șmotru, cocârjă, coco, fanache, fazan, fleng, fleț, fraier, frasanaie, gâscă bună de jumulit, gioablă, goglet, gorobete, gulie, gușter, gutufan, gutuie, hantiriu, husăn, husăn de baltă, husăn de gară, husen, juvete, lacrimă, lanolină, leuștean, moacă, mocamete, mocan, mocangiu, nepot, pampalache, papagal, pădurean, pădureț, pătlăgea, pârțâit, pifan, plutaș, popândău, râtan, șlob, târlan, târlă, turcafleț, țațăr, țuțer, uțupan, zarzavagiu. Vezi definitia »

pregătitív, pregătitívă, adj. (înv.) pregătitor. Vezi definitia »

OXIDATÍV, -Ă adj. care produce oxidare. (< germ. oxidativ) Vezi definitia »