VOIEVÓD, voievozi, s. m. 1. (În evul mediu) Titlu dat domnilor Moldovei și Țării Românești, precum și guvernatorului Transilvaniei (până în 1571), domn, vodă; p. ext. principe; persoană care avea acest titlu. 2. (Înv.) Comandant de oaste; căpitan. ♦ (În credința ortodoxă, creștină) Căpetenie a cetelor de îngeri. 3. Mai-marele unei cetăți, al unui ținut; guvernator; p. ext. boier de rang mare. 4. Căpetenie a unei cete sau a unui sălaș de țigani. [Var.: voivód s. m.] – Din sl. vojevoda. Vezi definitia »

IXÓD, -Ă, ixózi, -de, s.m. și f. 1. S.m. Acarian parazit care se înfige în pielea animalelor și a omului, hrănindu-se cu sânge; căpușă. 2. S.f. pl. Gen de căpușe de talie mare, cu corpul plat, când sunt nemâncate și care devine bombat, când sunt sătule; parazite. (cf. fr. ixode/s/, gr. ixodes = lipicios) Vezi definitia »

ANTIPÓD, antipozi, s. m. Loc de pe suprafața pământului diametral opus altui loc; fig. persoană sau lucru cu totul opus altei persoane sau altui lucru. – Fr. antipode (< gr.). Vezi definitia »

STABILOPÓD, stabilopozi, s. m. Piesă de beton armat turnat prin compresie, folosită la consolidarea digurilor. Vezi definitia »

EȘAFÓD s.n. Platformă ridicată într-o piață publică pentru execuția în unele țări a condamnaților la moarte; (p. ext.) condamnare la moarte (mai ales prin tăierea capului). [Pl. -oduri, -oade. / < fr. échafaud]. Vezi definitia »