RUMINÁȚIE s.f. 1. Rumegare. 2. (Fig.) Frământare a unor idei obsedante. [Gen. -iei, var. ruminațiune s.f. / < fr. rumination, lat. ruminatio]. Vezi definitia »

AGREGÁȚIE s. f. Agregare. – Fr. agrégation (lat. lit. aggregatio, -onis). Vezi definitia »

TELECOBALTERAPÍE s. f. tratament al tumorilor efectuat de la distanță cu radiații emise de cobaltul radioactiv. (< fr. télécobalthérapie) Vezi definitia »

RIZOTAXÍE s. f. mod de dispunere a rădăcinilor și a radiculelor. (< fr. rhizotaxie) Vezi definitia »

ECTAZÍE¹ s. f. 1. (metr.) licență în folosirea unei silabe scurte cu valoare de silabă lungă. 2. dilatare artificială a unui organ cavitar, a unui conduct sau vas sangvin. (< fr. ectasie) Vezi definitia »