Definita cuvantului apoteoză
APOTEÓZĂ s.f. (Ant.) Trecere (a unui erou, a unui împărat) în rândul zeilor; zeificare, divinizare. ♦ (Fig.) Onoruri extraordinare aduse cuiva; slăvire, glorificare. ♦ Denumire a scenelor finale cu caracter solemn și triumfal din opere sau balete; încheiere solemnă a unei piese muzicale. [< fr. apothéose, cf. lat., gr. apotheosis – trecere în rândul zeilor].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu apoteoză
HALIEÚTICĂ s.f. Arta pescuitului; pescărit. ♦ Tratat de pescuit. [Pron. -li-e-u-, gen. -cii. / < lat. halieutica, cf. gr. halieutikos – de pescar]. Vezi definitia »
TIPSIOÁRĂ, tipsioare, s. f. (Rar) Diminutiv al lui tipsie. [Pr.: -si-oa-] – Tipsie + suf. -ioară. Vezi definitia »
ALCALICELULÓZĂ s. f. derivat alcalin al celulozei, la fabricarea viscozei. (< fr. alcalicellulose) Vezi definitia »
AURÓRĂ s. f. 1. lumină care precedă răsăritul soarelui; zori de zi. ♦ ~ polară = fenomen atmosferic specific regiunilor polare, iluminarea cerului în timpul nopții, prin arcuri de culoare albastră, verde-gălbuie sau roșie. 2. (fig.) început al unei alte epoci. (< fr. aurore, lat. aurora) Vezi definitia »
MELÍTĂ s.f. Medicament preparat cu miere. [< fr. mellite]. Vezi definitia »