trăgán (-ne), s. n. – Adenită, mai ales la animale. Origine incertă. Se consideră drept der. din ngr. τράγανον „cartilaj” (Cihac, II, 707; Tiktin; Candrea; Gáldi, Dict., 263), dar semantismul nu apare clar. Poate a existat o confuzie cu ngr. θράϰα sau θράϰια „jar, jăratic”, cf. antrax „cărbune” și „tumoare” și carbunco. Der. din gr. τράχαλος „ceafă” (Diculescu, Elementele, 431), nu este probabilă. Vezi definitia »

VOLTAIRIÁN, -Ă adj. v. volterian. Vezi definitia »

HURONIÁN s.n. Subdiviziune superioară a erei arhaice. // adj. Catenă huroniană = lanț de munți formați în precambrian, întinzându-se din Scandinavia până în Canada. [Pron. -ni-an. / < fr. huronien]. Vezi definitia »

CLEPTOMÁN, -Ă, cleptomani, -e, s. m. și f., adj. (Persoană) care suferă de cleptomanie. – Din fr. cleptomane. Vezi definitia »

mocan, mocani s. m. (peior.) om naiv / credul. Vezi definitia »