păluí¹, păluiésc, vb. IV (reg.) 1. (despre iarbă, fân) a așeza în pale; a păli. 2. a așeza în straturi, în grămezi. 3. (despre cereale) a vântura. 4. (despre obraz) a se înroși, a se îmbujora. Vezi definitia »

ȘĂGUÍ vb. IV v. șuguí. Vezi definitia »

túi (-iuri), s. n. – Însemn militar turc; care constă într-un anumit număr de cozi de cal (6 pentru sultan, 3 pentru Marele Vizir, 2 pentru domnii din Munt. și Mold.), legate la capătul unei lănci roșii. Tc. tuy (Șeineanu, III, 124), cf. ngr. τούγι, bg., sb. tug. – Der. tuigiu, s. m. (fabricant de tuiuri), din tc. tuyci, înv. Vezi definitia »

țăhăluí, țăhăluiésc, vb. IV (reg.) a chinui. Vezi definitia »

SUI- elem. „porc”. (< fr. sui-, cf. lat. sus, suis) Vezi definitia »