SCUTIÉR, scutieri, s. m. 1. (În evul mediu, în apusul Europei) Tânăr nobil vasal care purta scutul (1) și celelalte arme ale cavalerului sau ale seniorului său. 2. (Înv.) Ostaș, luptător (echipat cu scut). [Pr.: -ti-er] – Scut + suf. -ier (după fr. écuyer). Vezi definitia »

MANGLIÉR, manglieri, s. m. Copac rășinos subtropical sau tropical care crește în apa sărată a mării de la țărm. [Pr.: -gli-er] – Din fr. manglier. Vezi definitia »

ORDURIÉR, -Ă adj. murdar, obscen. (< fr. ordurier) Vezi definitia »

CÓRNER² s. n. organizație de speculanți din țările de limbă engleză, care acaparează mărfurile în vederea ridicării prețurilor lor. (< engl. corner) Vezi definitia »

ȘMÉCHER, -Ă, șmecheri, -e, adj. (Adesea substantivat) Care știe să iasă din încurcături, pe care nu-l poți păcăli; abil; isteț, dezghețat; șiret, șarlatan. – Din germ. Schmecker „persoană cu gust rafinat”. Vezi definitia »