Definita cuvantului argonaut
ARGONAÚT s.m. 1. (Mit.) Nume dat eroilor antici greci care au plecat în Colchida (pe corabia „Argo”) să aducă lâna de aur. ♦ (Fig.) Navigator, îndrăzneț. 2. (Zool.) Specie de moluscă cefalopodă care trăiește în mările calde. [Pron. -na-ut, pl. -uți. / < fr. argonaute, cf. gr. argonautes < Argos – polis în Grecia antică, nautes – corăbier].

Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu argonaut
MINÚT s. n. 1. diviziune a timpului, a 60-a parte dintr-o oră. ◊ răstimp foarte scurt; clipă, moment. ◊ (pl.) mâncare pregătită pe loc, la comanda consumatorului. 2. (mat.) unitatea de măsură pentru unghiuri, a 60-a parte dintr-un grad sexagesimal sau a 100-a parte dintr-un grad centezimal. (< fr. minute, it. minuto, germ. Minute) Vezi definitia »
STATÚT s. n. 1. document, lege de bază cuprinzând dispoziții cu caracter oficial prin care se hotărăște constituirea unei organizații și se stabilesc scopul, structura și modul de funcționare ale acesteia. 2. denumire dată unor constituții. 3. ~ politic = totalitatea drepturilor și îndatoririlor prevăzute și garantate de constituție, în virtutea cărora cetățenii participă la viața politică. 4. ~ social = status (1). 5. starea, situația, calitatea de a fi (a cuiva sau a ceva). (< fr. statut, lat. statutum) Vezi definitia »
FĂCÚT2, -Ă, făcuți, -te, adj. 1. (Despre băuturi) Falsificat, dres. 2. (În expr.) Parcă-i (un) lucru făcut (sau substantivat, un făcut), se spune pentru a exprima surprinderea că un lucru se întâmplă contrar așteptărilor. 3. (Fam.) Beat. – V. face. Vezi definitia »
STATÚT s.n. 1. Ansamblu de dispoziții cu caracter oficial prin care se hotărăște constituirea unei organizații și se stabilesc scopul, structura și modul de funcționare ale acesteia. ♦ Lege, regulament. 2. Stare, situație. [Pl. -te, -turi. / < fr. statut, it. statuto, lat. statutum]. Vezi definitia »
BRUT, -Ă adj. (Despre materii) În stare naturală; (despre compuse) netransformat într-un alt produs finit, neterminat. 2. (Op. net; despre greutatea unei mărfi) Din care nu s-a scăzut daraua; (despre venit) din care nu au fost scăzute cheltuielile. [Cf. it. bruto, fr. brut, lat. brutus]. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z