COLÓN¹ s. m. (în Imperiul Roman și în evul mediu) muncitor agricol legat de pământul pe care îl lucra, obligat să plătească dijmă proprietarului și să presteze corvezi. (<lat. colonus) Vezi definitia »

DICARIÓN s. m. celulă haploidă din hifele sau miceliul unor ciuperci, cu două nuclee. (< fr. dicaryon) Vezi definitia »

HEGEMÓN s.m. Conducător; cel care reprezintă forța principală, conducătoare. [Var. heghemon s.m. / < fr. hégémone, cf. lat. , gr. hegemon]. Vezi definitia »

SUSAFÓN s. n. instrument de suflat din familia tubei, de tipul heliconului, cu un pavilion mobil foarte lung, care permite ca emisia sonoră să poată fi direcționată după dorință. (< germ. Sousaphon) Vezi definitia »

ANTIELECTRÓN s.m. Pozitron. [< fr. antielectron]. Vezi definitia »