stănóg, stănoáge, s.n. (reg.) 1. barieră de lemn sau de fier ce desparte caii sau vitele în grajd. 2. țăruș de priponit calul; pripon. 3. stâlp înfipt în pământ pentru instalarea unei spânzurători. 4. balustradă. 5. instalație pentru potcovit caii. 6. (la casă) obada (talpa) casei. 7. (în forma: stănoagă) raft în formă de pupitru pe care se așază casetele cu literele, în vederea culegerii unui text. Vezi definitia »

VIROLÓG, -Ă s. m. f. medic specialist în virologie. (< virologie) Vezi definitia »

LITAGÓG, -Ă adj. (Med.) Care ușurează expulzarea calculilor. [< fr. lithagogue, cf. gr. lithos – piatră, agogos – care antrenează]. Vezi definitia »

COPTOLÓG, -Ă s. m. f. specialist în coptologie. (< germ. Koptologe) Vezi definitia »

GROG s. n. băutură reconfortantă din rom, brandy sau whisky, apă fierbinte, zahăr și lămâie, care se servește caldă. (< engl., fr. grog) Vezi definitia »