Definita cuvantului acel
ACÉL2, ACEÁ, acei, acele, adj. dem. (Arată că ființa sau lucrul al cărui nume îl determină este (mai) depărtat de subiectul vorbitor; când urmează după substantiv are forma acela, aceea) Acel om. Vremea aceea. [Gen.-dat. sg. acelui, acelei, gen.-dat. pl. acelor; (când are forma acela, aceea) gen.-dat. sg. aceluia, aceleia, gen.-dat. pl. acelora – Var.: acéla, acéea adj. dem.] – Lat. ecce-illu, ecce-illa.
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu acel
COFĂIÉL, cofăiele, s. n.(Reg.) Cofiță. [Pr.: -fă-iel] – Cofei + suf. -el. Vezi definitia »
PĂINJINÉL, păinjinei, s. m. Plantă erbacee din familia liliaceelor, cu tulpina foarte ramificată, cu flori albe și cu frunzele cu nervuri paralele (Anthericum ramosum). – Din păinjin + suf. -el. Vezi definitia »
CERCĂNÉL, cercănele, s. n. Diminutiv al lui cearcăn. – Cearcăn + suf. -el. Vezi definitia »
sfrédel (-le), s. n. – 1. Burghiu. – 2. Spirală. – 3. Larvă de fluture (Cossus ligniperda). – Mr. sfreadine, megl. frădel, (s)fǫrdel(ă). Sl. svrŭdlŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 44; Cihac, II, 341; Conev 66), cf. bg. svredel, sb. svrdao, ceh. svide, pol. swider. – Der. sfredeleac, s. n. (Mold., burghiu); sfredeli, vb. (a găuri, a perfora cu sfredelul; a pătrunde, a intra; refl., a se răscoli, a se întoarce); sfredelitor, adj. (pătrunzător); sdrelitură, s. f. (găurire); sfredeluș, s. m. (pitulice, Troglodytes parvulus; larva răchitarului, Cossus ligniperda). Vezi definitia »
CALOMÉL s. n. clorură de mercur, pulbere albă, insolubilă în apă, inodoră, folosită ca purgativ și vermifug. (< fr. calomel) Vezi definitia »