Definita cuvantului armonic
ARMÓNIC, -Ă adj. Armonios. // s.f.pl. Sunete accesorii a căror frecvență reprezintă un multiplu al numărului de vibrații pe secundă ale sunetului fundamental. [Cf. it. armonico, fr. harmonique, lat. harmonicus].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu armonic
NEOCÉLTIC, -Ă adj. (despre unele limbi moderne) derivat din limbi celtice. (< fr. néo-celtique) Vezi definitia »
serédnic s.n. (reg.) tabla de la mijlocul plantei; mijlocar. Vezi definitia »
GRÁNIC, granice, s. n. 1. Bigă specială folosită pe șlepuri. 2. Troliu folosit în operațiile de foraj. – Din germ. Kranich. Vezi definitia »
ANORGÁNIC, -Ă adj. (op. organic) De origine minerală; care nu aparține hidrocarburilor și derivaților acestora. ◊ Chimie anorganică = ramură a chimiei care studiază proprietățile chimice ale corpurilor anorganice. [< fr. anorganique, cf. gr. an – fără, organikos – organic]. Vezi definitia »
CROMATOGRÁFIC, -Ă, cromatografici, -ce, adj. Care aparține cromatografiei, privitor la cromatografie. – Din fr. chromatographique. Vezi definitia »