Definita cuvantului armonică
ARMÓNICĂ s.f. 1. Acordeon de dimensiuni reduse acționat de butoane. ♦ Muzicuță (de gură). 2. Mufă de dilatație cu pereți ondulați, montată la conducte, prin care circulă fluide de temperatură înaltă. 3. (Fiz.) Oscilație de frecvență egală cu un multiplu întreg al frecvenței fundamentale a unui sistem oscilant. [Gen. -cii. / cf. it. armonica, germ. Harmonika].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu armonică
IDIOGRÁMĂ s. f. cariogramă. (< fr. idiogramme) Vezi definitia »
válvă (piesă, parte a unei scoici) s. f., g.-d. art. válvei; pl. válve Vezi definitia »
NAFTALÍNĂ s. f. hidrocarbură aromatică, cristalizată, cu miros caracteristic pătrunzător, prin distilarea gudroanelor de cărbune. (< fr. naphtaline) Vezi definitia »
CRUCIÁDĂ s. f. 1. nume dat expedițiilor cu caracter militar întreprinse în evul mediu de țările din Europa apuseană în Orientul Apropiat, care, sub pretextul eliberării locurilor sfinte de sub musulmani, urmăreau cucerirea de noi teritorii; (p. ext.) orice expediție militară împotriva unor eretici sau a adepților altei religii. 2. (fig.) campanie, luptă. (după fr. croisade, it. cruciata) Vezi definitia »
netezitúră, netezitúri, s.f. (înv.) 1. netezime. 2. găteală, dichiseală. Vezi definitia »