Definita cuvantului armură
ARMÚRĂ s.f. 1. Ansamblul armelor defensive care protejau corpul unui războinic medieval. 2. Mod de împletire a firelor de urzeală cu firele de bătătură ale unei țesături. 3. Înveliș protector de cablu electric. 4. Armatură. [< fr. armure].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu armură
SIMBIÓZĂ, simbioze, s. f. Formă de conviețuire reciproc avantajoasă între două specii diferite de organisme [Pr.: -bi-o-] – Din fr. symbiose. Vezi definitia »
FICOCIANÍNĂ s.f. Pigment albastru care se găsește la unele alge. [Pron. -ci-a-. / < fr. phycocyanine, cf. gr. phykos – algă, kyanos – albastru]. Vezi definitia »
báștină (-ni), s. f. – Proprietate moștenită (spre deosebire de bunurile dobîndite). – Mr. bașnă. Cuvînt rom. presupune un sl. *baština, de la bašta „tată” (DAR), de unde trebuie să provină și bg. baštin „patrimonial”, baštinija „patrie”, sb. baština „proprietate”, alb. baštinë. Totuși, Miklosich, Slaw. Elem., 14; Alb. Forsch., I, 15; și Fremdw., 77, consideră cuvîntul străin în sl. – Der. băștinaș, s. m. (autohton, indigen). Vezi definitia »
MEZARTÉRĂ s.f. Tunica mijlocie a arterei. [< fr. mésartère]. Vezi definitia »
pălúcă, pălúce, s.f. (reg.) mămăligă moale. Vezi definitia »