RADÚLĂ s. f. limbă aspră la unele moluște, servind la roaderea hranei. (< fr., lat. radula) Vezi definitia »

păstúră, păstúri, s.f. (reg.) 1. șervet, ștergar, merindare. 2. năframă, broboadă. 3. catrință, fotă dinapoi. Vezi definitia »

PERIANGIOCOLÍTĂ s. f. inflamație a țesuturilor din jurul canalelor biliare. (< fr. périangiocolite) Vezi definitia »

ARMÚRĂ, armuri, s. f. 1. Echipament metalic pentru protecția individuală a unui războinic din antichitate și din evul mediu. 2. Mod de împletire a firelor de urzeală cu firele de bătătură într-o țesătură. 3. Înveliș protector al unui cablu electric. 4. Totalitatea semnelor de alterație așezate la începutul unui portativ, care indică tonalitatea lucrării muzicale respective; armătură. – Din fr. armure. Vezi definitia »

fărtăúză, fărtăúze, s.f. (la pl.; reg.) glume proaste, nesărate. Vezi definitia »