MITITÉL, -EÁ, -ÍCĂ, mititei, -ele, adj., s. m. 1. Adj. Diminutiv al lui mic; micuț. ◊ Expr. De mititel = de mic copil; de tânăr. A se face mititel = a se strânge (pentru a nu fi văzut); p. ext. a lua o atitudine modestă, umilă (în fața cuiva). ♦ (Substantivat) Apelativ afectuos pentru a vorbi cu sau despre un copil ori (ir.) cu sau despre o ființă tânără, naivă. 2. S. m. Cârnăcior făcut din carne tocată, amestecată cu diverse condimente, care se mănâncă fript la grătar; mic. 3. S. m. (Pop.; art.) Unul dintre numele dracului. – Din mic. Vezi definitia »

șprénghel, șprénghele, s.n. (reg.) 1. bârnă care se introduce între armături pentru a le strânge între pereții galeriei și a le menține fixe. 2. proptea provizorie de lemn folosită pentru a sprijini tavanul sau pereții unei galerii. Vezi definitia »

potârnichél, potârnichéi, s.m. (reg.) bărbătușul potârnichii; potârnic, potârnichel. Vezi definitia »

JÓDEL s.n. Fel de a cânta specific muntenilor din Tirol, constând într-o vocalizare care trece fără tranziție de la vocea normală la falset. [Pron. iodel / iodăl. / cf. fr. jodler, germ. jodeln]. Vezi definitia »

CRENÉL s. n. 1. deschizătură într-un zid de apărare care permite tragerea cu armamentul portativ sau observarea câmpului de luptă. ◊ deschizătură între două merloane alăturate ale zidului unei cetăți. 2. ornament la partea superioară a unui dulap, în special în goticul german, care imită crenelurile (1) unei fortificații. (< engl. crenel, după fr. créneau) Vezi definitia »