PRAXIOLOGÍE s.f. Disciplină care studiază structura generală a acțiunilor umane și condițiile eficacității acestora. [Pron. -xi-o-, gen. -iei. / < fr. praxiologie, cf. gr. praxis – acțiune, logos – știință]. Vezi definitia »

HEPATOGASTROSTOMÍE s. f. anastomoză între canalele biliare și stomac. (< fr. hépato-gastrostomie) Vezi definitia »

AZOOSPERMÍE s. f. absența spermatozoizilor din lichidul seminal. (< fr. azoospermie) Vezi definitia »

LEȘÍE s. f. Soluție alcalină (folosită la spălatul rufelor, în diverse procese industriale etc.) obținută prin dizolvarea în apă a sodei sau a hidroxidului de potasiu sau prin fierbere cu apă a cenușii de lemn. – Lat. lixiva. Vezi definitia »

MICROTERMÍE s. f. unitate de măsură a căldurii, a milioana parte dintr-o termie. (< fr. microthérmie) Vezi definitia »