grunz s. m. / s. n., pl. grunji / grunzi, grunzuri Vezi definitia »

BONZ, bonzi, s. m. Preot budist. ♦ Fig. (Ir.) Persoană care ocupă o situație importantă într-un partid politic burghez; șef, lider. – Fr. bonze. Vezi definitia »

1. Tranz și refl. A face să piardă sau a pierde din umezeală; a(se) zbici.* TTranz. A șterge a usca(lacrimile, ochii, obrajii). 2. Tranz. a distruge a nimici. Deteră în păgâni de-i zvântară (ISPIRESCU). ◊ Expr.A zvânta (pe cineva)în bătaie (sau în bătăi)= a bate foarte tare. ◊ A slei, a secătui (prin jafuri, furturi).* (ÎN propoziții consecutive, legat de diverse verbe, exprimă intensitatea acțiunilor respective) Fură de zvântă. Bea de zvântă. Vezi definitia »

NARÁNZ s. m. v. naramz. Vezi definitia »

grunz (grunji), s. m. – 1. Bucată dintr-o materie sfărîmicioasă. – 2. Grăunte, bob. – 3. Boabă. – 4. Asperitate, zbîrcitură. – Var. (s)grunț. Mr. grundă, pl. grundz, megl. grus. Creație expresivă, bazată pe ideea de „rotunjime”, cf. glonț, bo(n)ț, și lat. grumus, it., sp. grumo, fr. grumeau (REW 3877), it. grommare „a face crustă”. Mr. prezintă un sing. analogic. reconstituit pe baza pl. Alb. grundë, krundë provine din mr. – Celelalte explicații sînt insuficiente; din mag. göröngy „colină” (Cihac, II, 502; Weigand, JB, XVI, 224); din bg. gruda „bulgăre” (Pascu, I, 194); din alb. (cf. Philippide, II, 716; Rosetti, II, 118); din alb., încrucișat cu lat. grandia (Capidan, Raporturile, 532); din sl. gruda încrucișat cu grum (Skok 70); din ngr. χόνδρος „boabă” (Giuglea, Dacor., III, 566-98); din v. germ. gruzzi „boabă” (Scriban). – Der. grunzos, grunjos, grunzuros, (s)grunțuros, gronjuros, (s)gronțuros, adj. (cu bulgări). – Cf. grum, grumaz. Vezi definitia »