ECUATÓR s. n. 1. (Geogr.) Cerc imaginar pe suprafața Pământului, rezultat din intersecția cu planul care trece prin centrul lui, perpendicular pe axa polilor, împărțindu-l în două emisfere și reprezentând cercul de referință al latitudinii terestre; p. ext. zona care se întinde până la câteva grade latitudine nordică și sudică de acest cerc; zonă ecuatorială. 2. Cercul mare al unei sfere, obținut prin intersecția acesteia cu un plan perpendicular pe o axă a sferei. ◊ Ecuator ceresc = cercul mare al sferei cerești, situat într-un plan perpendicular pe linia polilor Pământului. [Pr.: -cu-a-] – Din fr. équateur, lat. aequator. Vezi definitia »

Leul-furnicilor, este numită larva insectelor din familia Myrmeleontidae, ordinul Neuroptera (1). . Vezi definitia »

BAROCEPTÓR s.m. v. baroreceptor. Vezi definitia »

RECRUTÓR s. m. 1. persoană care face recrutări din armată. 2. cel care recrutează membri pentru un partid, o asociație. (< fr. recruteur) Vezi definitia »

ÎNFRUNTĂTÓR, -OÁRE, înfruntători, -oare, adj. (Rar) Care înfruntă (1). – Din înfrunta + suf. -(ă)tor. Vezi definitia »